privesti in neant sperand ca voi fi acolo ca de fiecare alta data.cum iti spun ca te vreau,cum voi sti ca nu se va dilua si aceasta pierzandu-se.Traiesc prin plimbari lungi,ma dor talpile dar nu ma pot opri din mers.acum vad altfel orasul,nu-l mai simt departe,m-a acaparat,am devenit o parte din el,meschina,distanta,incapabila de sentiment.Orasul ce transforma fluturii in muste,florile in maracini si ochii mei gri inlacrimati.trenul fuge cu scartait prelung de roti,metal intalnind metal; privesc pe geamul murdar dar noaptea e densa,nu ma vad decat pe mine reflectata in el,sunt trasa la fata de dor si de plans;parul mi-e ravasit-nu mai sta prins,2 suvite se sprijina pe fruntea incruntata.bratul ma doare,si capul si apoi undeva inauntrul meu...acolo doare cel mai tare.unde te vreau?unde esti?cum sa traversez muntii fara harta?ghideaza-ma in intuneric si nu ma lasa sa mai plang.saruta-mi pleoapele noptii cu buze crapate de ziua...afla-ma
2 comentarii:
Am aripile mici...atat de mici incat abia pot a ma ridica de la sol. Visez sa zbor. nu stiu daca voi reusi...dar sper...si nimic in lume nu o sa-mi destrame visul,dorinta. Asa mica si prapadita te iau in spate daca e sa te prabusesti, ne prabusim amandoua...daca e sa ti se naruie visele ne-avem una pe alta si impletim impreuna alte si alte vise. Hai...te-ai prins bine? Decolam...
frumos de tot articolul tau si de-a dreptul superb finalul "saruta-mi pleoapele noptii cu buze crapate de ziua...afla-ma" ... si frumos si comentariul sophiei ;)
ai grija de sufletul tau, ingeras mic si de visele tale in culori !
Somn usor !
Trimiteți un comentariu