Porti deschise in interior

E prima data cand simt Parisul pe strazile Bucurestiului.A renascut sub privirea mea.O cafenea frantuzita unde nici o masa si nici un scaun nu seamana,unde muzica ofera simturile acelea profunde de care vorbea August Endell,unde arta capata contururi cotidiene deopotriva indepartandu-se de banal.
Soarele apune din ce in ce mai tarziu si o data cu el convingerea mea ca aici e de mine.Simt fiori de mandrie la gandul ca aici vreau sa traiesc si sa iubesc.Oamenii toti au aura mov,palarii colorate si pantofi roz cu toc.Cerul se poarta in dungi albastre,fiecare cu amintirea unei zile de ieri,a unei zile de maine.Iarba si-a trasat carouri si se misca precum bufonii curtilor regale.Cainii au inceput a vorbi pe-ntelesul tuturor predand politeturi.
Tocmai am zarit una dintre cartile ce si-au insusit picioare si umbla pe aceste strazi romanesti,deschizandu-si copertele precum dansatoarele de cabaret faldurile,transformand indecenta culturala in arta.Mirosurile au luat forma viziala si vad parfum de cafea si briose calde la promenada pe Smardan.Gandurile si-au gasit cheie si-au evadat pentru totdeauna din inchisoarea mintii.Stau atarnate pe sarma deasupra palariilor.Uite,fetei cu ochelari galbeni tocmai i s-a pus pe sarma ca s-andragostit.
Adevarul nu are limite intr-un univers unde "de ce-urile" au disparut.

Amprenta pe o zi

Am plecat.O rasuflare grea,imputita,calda,mi se asterne pe umar trimisa de nasul mare din spatele meu.Ma misc un pic de parca as mai putea scapa acum de urmele lasate-o alta amprenta a unui corp slinos mi se imprima pe palma.Mi-e scarba de propriul meu corp.Mai devreme atat de proaspat,moale,curios si-acum dezgustator...O simpla plimbare si m-am murdarit.
Ar fi mai bine sa fiu o musca.M-as caca pe unde poftesc,sange gasesc...destule bube pe corpurile oamenilor.Vin eu,apoi coc,se inflameaza,supureaza...un lichid lipicios,dulce,galbui;as face rau prin natura proprie si n-ar trebui sa ma simt vinovata,as fi eu pentru a supravietui intr-o lume a gunoaielor.Si ce daca dupa o alergatura zdravana,dupa ce m-as da cu capul de toti peretii si toate geamurile,dupa un bazait infernal as inceta cu-n singur gest-Plici!Macar as lasa o urma pe-un perete verde si mai murdar acum.O urma intinsa din sangele victimelor mele.Asta da viata!Si ce moarte!Glorioasa as spune-victima.O moarte unica pe campul de lupta al existentei.As ramane in memoria celorlalte muste ca o luptatoare ce s-a jertfit pentru cauza.Ce cauza va intrebati?A foamei bineinteles...
Buna alternativa a vietii nenorocite pe care o caram pe umeri zi de zi.Noaptea ce mai scapam de chinurile groaznice dar si atunci-ce crunta amagire;un somn profund ca apoi sa vina visele idioate care strica tot-iti aduc aminte in linistea deplina ce-o experimentai de stricaciunea ce-ai trait cu ore in urma sau mai rau iti aminteste ca si maine te vei trezi.Cand credeai ca ai scapat de vise si urmeaza debarasarea de trairi intervin nevoile fiziologice-sa fim tehnici-alte porcarii ale corpului nostru,defecatiile unei zile de dezmat culinar.
Imi pun viata-n carca si pornesc aceeasi rutina zilnica ce-mi face capul sa crape de durere.imi bag un zambet in buzunar-tre' sa fiu pregatita-in conditii optime il scot,il lipesc and voila!Numai ochii sa nu ma tradeze,nu cred,nu sunt multi ce-i stiu a citi.O gura stransa,stramba,uscata,trasaturi ce se scurg intr-o schimonoseala dintr-acelea incantatoare-alternativa unei vieti false.Asta-i expresia atunci cand rar te mai trezesti la realitate.Pur si simplu prea oribila.Recunosc!Si eu ma-nchid in colivii de iluzii,optimista casa a starilor de spirit.Ne este scris pe eticheta in momentul fabricarii-nu suntem capabili sa parcurgem realitatea reala,adevarata,pura,decat in momentele limita de timp,de vreme,de capacitatea fiecaruia de suportare sau de conditiile de sedare.
Acum sunt afara.Am evadat pentru cateva ceasuri din colivie.O sa-mi prinda iar viata pe umeri si-atunci involuntar intr-n colivie.Nu mai e mult timp.Trebuie sa ma grabesc,ii aud deja pasii grei.Ma sufoca camera asta-imi zdrobeste inspiratia,extazul,geniul.O sa inventez un aparat de scris ganduri.O mica secretara ce sta ascunsa dupa ureche si noteaza gandurile.Termin,o iau,o bag in cutie.O idee fenomenala.De ce nu m-am gandit la asta pana acum.In fine,se zice ca niciodata nu e prea tarziu...s-o creada ei!Ce n-a fost nici n-o sa fie...e de mult pierdut.Si daca incerci sa-l aduci la viata intr-o slaba imitatie a realului nu va dura.
Sa fie sinuciderea o solutie a debarasarii de dezgustul provocat de realitate?Sa fie asta solutia pierderii unui corp anonim(cand sufletul e de mult pierdut)?Poate fi-dupa mintea bolnava a oricarui om ce s-a saturat de falsa fericire a altora.Inrautateste-ti gandurile in rarele momente de evadare si greutatea va deveni suportabila.O colivie perfecta se distruge cel mai usor pentru ca ea insasi este un vis-perfectiunea nu exista si-atunci printr-o simpla fraza demontezi existenta cuiva.Nu va pieri cum te asteptai,isi va crea alta colivie si alta si alta pana se va autodistruge prin negarea continua a nevoilor sufletului.Va deceda ,intr-un final,undeva in mizerie,uitat,neregretat,inca un anonim ce n-a facut fata vietii...

amintiri din prezent

Ma resetez in fiecare seara dar se pare ca butonul s-a scurtcircuitat caci pare a nu mai functiona.Sunt iarasi un duplicat al unei personalitati multiple ce-si ascunde stash-ul de emotii in buzunarul hainei,ce-si lipeste zambete,isi monteaza lacrimi,ce se reconstruieste la fiecare privire in oglinda.Am ridicat un zid si-am uitat sa montam o usa sau macar o fereastra.Complexitatea unui timp incert ma copleseste,aiureste, si-as vrea sa ies din buimaceala asta.Urasc deja-vu-urile si uite-ma prinsa-ntr-unul.Cuvintele si-au pierdut importanta iar faptele au devin ecouri.Sa am rabdare sa ce?caci doare...

povesti de Craciun

Unde sunt toate povestile?A venit iarna,a inceput sa ninga si magia a prins viata.Apoi totul a inghetat...am intrat pe un taram necunoscut.Trenul a intrat in gara si ma aflam intr-un Baragan ce-l recunosteam cu greu;copacii isi plecau ramurile inghetate cautandu-si refugiu spre pamant,locomotivele acoperite cu un strat gros de gheata isi continuau abandonul in triajul pustiit-pareau statui ale vremurilor trecute.Gardul de sarma ce inconjoara gara era din gheata impletita cu maiestrie de fantasticul ger iar asfaltul il descopeream oglinda sub bocancii cei noi.
Azi am incercat sa conving un copil ca Mos Craciun exista...n-am prea reusit.Se pare ca logica unei pustoaice de 10 ani este imbatabila.Mi s-a parut trist.Nu stiu insa pentru care dintre noi...poate pentru mne ca ma incaptanez sa cred in tot ce este ireal,in tot ce promite un strop de magie,in minciuni daca sunt ambalate frumos.
S-a facut mai cald cu cateva grade si totul e mocirla.Un Craciun bolnavicios,cu oameni uraciosi si falsi...un Craciun unde tot sper ca anul viitor cineva,undeva va reinventa magia pentru mine,va decora un pom golas cu frunze de hartie doar pentru un zambet sau imi va face un om de zapada din celuloza,cu nas dintr-un morcov,ochi de carbune si fular adevarat.Voi deja stiti asta...v-am mai spus-o...asteptarea este intotdeauna mai frumoasa decat faptul implinit.
Voi pe cine ati facut fericit Craciunul asta?Cu cat ati fost mai buni?Sau v-ati consolat,spunandu-va ca este o zi ca oricare alta si n-are sens sa va chinuiti...poate ati dormi mai bine daca ati arunca o privire si-n jur...
Eu imi doresc sa revina povestile...
Nu uitati: un zambet nu doare!

agatatul nu mai e ce-a fost

Uitati de obisnuitele replici de agatat,de privirile fugare,de mers in cafenele sau cluburi sa-ti incerci norocul in ale dragostei.Nici macar internetul sau serviciile de matrimoniale nu au succes mai mare decat metoda pe care am intalnit-o azi.
O zi obisnuita,acelasi drum pe care il fac cu metroul.Intre Izvor si Eroilor o mana intinde o hartie spre mine.Eu,distrasa ca de obicei nu observ si hartia cade pe jos,individul o ridica,da sa mi-o dea iar dar hartia cade iar-vreau sa o prind si cu mana zburandu-mi spre domnul mai in varsta din fata mea,prind hartia dar din cauza vitezei i-o lipesc de umar.Bineinteles ca nu reusesc s-o prind si cade pe genunchiul domnului,dau sa o prind iar dar bineinteles ca hartiuta incapatanata nu se lasa prinsa si cade pe jos.O ridic,imi cer scuze batranelului ca l-am traumatizat si ma uit sa vad cine mi-a dat-o...i-al de unde nu-i,nu am apucat sa-l vad ca a disparut din campul meu vizual in aglomeratie.Despaturesc hartia si citesc convinsa ca era ceva legat de religie,vreo intalnire,cursuri GRATUITE de religie sau altceva de genu'.
Na stupoare!Hartiuta spunea asa:
"Buna,daca vrei sa ne plimbam prin parc sau sa mergem la un film,la un muzeu,la mine acasa sau ce propui tu cauta-ma la tel(....) sau pe messenger id:sorinvoltron@yahoo.com
Intelectual,23 de ani,180 inaltime si 74 kg.Locuiesc singur in zona Titan si caut prietena.
Nu ai ce pierde daca ne intalnim,nu vei regreta nici o clipa,nici o secunda alaturi de mine.
P.S.Daca nu vrei nu rupe biletul,da-l la o fata care vrea."
Bufnesc in ras si indes biletul in buzunar.Nu am mentionat ca era dactilografiat,deci individul probabil ca evalueaza piata,selectandu-si preferatele nu numai in metrou,avand bineinteles intotdeauna pregatit un astfel de biletel in caz ca aleasa isi face aparitia in peisaj.
Cred sincer ca ar avea mai mult succes daca reformula biletul asa:
"Buna,sunt un criminal/violator in serie.Daca vrei sa iti indeplinesc ultima fantezie sau ce propui tu dar cu finalul ales de mine,cauta-ma la telefon(...) sau pe messenger la caut_victime@yahoo.com.
Barbat cu dezabilitati mentale,23 de ani,svelt.Locuiesc singur deci esti in siguranta si caut victima-pardon,prietena.
Nu ai ce pierde(decat viata) daca ne intalnim.Voi fi rapid si precis.Nu vei regreta nici secunda clipei minutului alaturi de mine,ti-am zis ca o sa fie scurt.
P.S.Ar fi indicat sa nu chemi politia si eventual daca nu vrei tu gaseste alta fata(preferabil)."
Suna mult mai bine asa,nu?Acum nu stiu daca sa rad,sa plang sau sa-mi fie frica data viitoare in metrou...sa aveti o seara minunata.

poate maine

Vad deja fulgii de nea ce imbraca asfaltul,ii vad deja din casa,pe geam...Tu stai cu capul pe genunchii mei iar eu simt ca ma frang in fiori de gheata ca si fulgii de afara...Fac o vraja si tu adormi...Alergam in cercuri iar formele raman acolo,o permanenta a timpului,o dilatare a clipei cand am inceput;du-ma iar la inceput!Pune intrebarile in tacere si lasa-le neascultate,uita raspunsurile si formuleaza simtiri. Nimeni nu a spus ca e usor dar nimeni nu mi-a spus ca va fi atat de greu.Visez noir ;sunt blocata intr-un scenariu ce nu este al meu...iar tu nu esti aici sa ma salvezi...dormi.Esti departe si eu nu ma voi metamorfoza ci voi fuziona trecut cu prezent.Imi impreunez degetele si mici luminite zboara pe pielea ta,urmele iubirii,cicatrici ce te vor durea cand te vei trezi...urmele mele.Poate maine frunzele vor inverzi iar ca apoi sa se transforme in muguri si sa infloreasca,poate maine imi voi gasi drumul,poate maine vom fi iar primavaraticii ce cautau forme in nori.As sparge o mie de oglinzi numai sa fie iar primavara.Le voi lasa sa cada jos si voi asculta sunetul,hai sa scapam de cioburile nemultumirilor...Caut visul,il gasesc si adorm impreuna cu tine

little miss whoops

Cine sunt?
Sunt eu,fiecare eu vazut prin ochii altcuiva.Sunt toti acei oameni pe care crezi ca ii cunosti,toate parerile,banuielile,ironiile,grimasele,cuvintele,gesturile si toate zambetele oferite tuturor.
Sunt fetita neindemanatica ce varsa cafeaua,ce sparge cate o cana sau o farfurie,ce se impiedica cand o grabesti,sunt pasii mici si grabiti ce urmaresc repejor pasii tai mari,de om inalt,puternic,curajos.Sunt manutele mici cu degete lungi ce iti tin strans inelarul pentru ca e degetul preferat,sunt stalpul ce te sprijina,ancora si umarul tau.Eu sunt cafeaua si sarutul de dimineata,sunt cea pe care o vad in ochii tai atunci cand ma privesti.
Cand stii cel mai bine cine esti?Atunci cand esti iubit pentru ceea ce esti.
Sunt neindemanatica dar adorabila.