Cateodata sunt trist,prind papusi in fereastra
Si-nsotesc un paianjen pe veioza albastra,
Aranjez in oglinda un fragment de fantana
Doua linii din palma se plimba pe mana
Scot lacrimi din cuie,bat crini pe pereti
Pun mireasma in linguri,iau pozitia drepti
Trag o haina pe trup,putrezise pe o parte
Cateodata sunt trist,dar departe de moarte.
Multumesc mamei pentru aceasta poezie...
Un comentariu:
ce super...imi place poezia :D
Trimiteți un comentariu