Priveam cum ninge si visam ca ploua.Mergeam iar prin centru in picioarele goale,fara umbrela...vesela ca pot simti picurii reci pe piele.Priviri nedumerite,incurcate se holbau la mine.Nu-mi pasa,parca ma eliberasem cumva de oras si ajunsesem odata cu ploaia intr-un taram magic ce acum se dezvaluia ochilor mei.Ma amuza orice claxon,orice lac in care calcam. Vorbeam cu copacii iar ei imi raspundeau sa nu ma opresc...sa fiu iar copil!Candva visam cu ochii deschisi...au disparut,au ramas doar ochii deschisi.Jocul.Ego illa ludens
Un comentariu:
lumina din ziua intaia o porti pe strazi. printre oameni cu chipuri topite de ploaie. dar tu pasesti, tacuta, lipsita de emotii. te misti cu aripi legate de trupul plecat intr-o inchinare trista. Te ridici, privesti, cu ochii goi trotuarele si capatul strazii. E aproape, asa de aproape ...
Trimiteți un comentariu