vineri, 25 ianuarie 2008
Nu vad caci am uitat sa aud
M-am regasit oglindita in geam si nu ma pot opri a ma privi.Sunt o umbra a trecutului pe gene de primavara.Nu-ti aminti.Uita caci voi deveni efemera ca lumina unui bec.Mi-as dori sa plang fara motiv dar nu pot.Imi vine sa rad,sa fug pe strazi pustii nevazuta de nimeni,vreau ploaie,te vreau pe tine cel uitat in buzunar.Cel ce-mi raspunzi de fiecare data la chemare.Aproape ca a trecut unul dintre cei 10 ani.Va veni si va trece si vara.Mi s-a uscat obrazul iar mainile-au crapat.Uita caci eu mi-am amintit
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
din pacate amintirile nu se uita...:(...oricat de mult am vrea sau am nega :|
Toutusi, deseori ma intreb "Iubirea...este?"
Trimiteți un comentariu