De cate ori nu am inventat scurte povesti in care eu eram printesa.Am inventat si printi si monstrii si cai albi;a trecut ceva timp de-atunci,acum am descoperit ca pot visele ce-n gand le fabric in realitate a le da viata.Dorm si visez frumos...
"Mi-ai spus ca n-ai sa te superi!"O voce frumoasa se scuza ca mi-a intrerupt visele.Poate inca nici nu adormisem...ma gandeam la lucruri frumoase,poate eu am vrut sa ma suni,sa ma trezesti.
"Ma priveai cu ochii mari iar eu nu reactionam!"Pentru un moment nu m-ai vazut,priveai prin mine cu ochi obositi,tulburi de somn si poate ceva vise.Miroseai a proaspat imparfumat,a dimineata devreme,nu inca a cafea.
"Poate ne vedem intamplator!"Si am avut dreptate...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
uneori e bine sa te pierzi intr-o poveste facuta de mintea ta,mai scapi de realitatea asta dura :|
dar si cand te loveste realitatea...
Trimiteți un comentariu