primul pas

Inaintea mea este abisul.Stau aproape,foarte aproape de margine si privesc in jos.Este acolo si ma tinea de mana sa nu cad.Orasul se vede departe,ca-ntr-o imagine micsorata.Multe lumini si totusi atat de intuneric.Azi nu scriu si nu visez,azi nu traiesc decat un pic.Azi sunt invizibila chiar si pentru mine.Nu incerca sa deschizi usa,n-ai nici un drept sa-mi spui cand,unde,cum si de ce.Sunt hotarata sa nu mai fiu nehotarata...trebuie sa intervin in viata mea.Nu stiu de ce dar traim doua intr-un singur corp.Eu si ea,eu si ea.Doar ce simt,nimic logic sau rational.Cum explici un sentiment?!nu ai cum...exista doar.maine va fi soare si voi zambi...