ratacire

Ma privesc pe geam.Ma sprijin de singurul copac din imensul pustiu.Am plans,am reusit in sfarsit sa plang...si a durut atat de tare.Fiecare lacrima era un chin.Vantul puternic imi usca pielea si-mi ravasea parul.Cand s-a terminat visul pentru ca fantezia sa inceapa?M-am pierdut in tumultul vietii,m-am ranit incercand sa lupt impotriva curentului.Am intrecut limita jocului iar durerea le-a rapit ultimele puteri.Eram mai presus de oricine si orice,eram importanta pentru ca stiam sa privesc,sa ametesc,sa tulbur.Ma evapor sub soarele timpuriu de primavara.Opreste-mi disparitia!Am devenit stare lichida varsandu-ma intr-un borcan de pe masa...gaseste-ma si vindeca-ma de egoism.Iar fug fara sa stiu unde.Iar simt fara sa stiu ce.Iar sunt fara sa exist.Sunt divizata pentru fiecare vis al lor incat din mine nu a ramas decat o amintire in priviri.Iubirea ne face rai si meschini.O alung.N-o mai vreau caci doare,ratiunea nu.Refuz sa traiesc in realitate dar nici in vis nu ma vreau a fi.Cauta-ma si da-mi un raspuns;m-am pierdut in tumultul vietii si doare...