duminică, 30 decembrie 2012
joi, 23 februarie 2012
luni, 26 aprilie 2010
Porti deschise in interior
E prima data cand simt Parisul pe strazile Bucurestiului.A renascut sub privirea mea.O cafenea frantuzita unde nici o masa si nici un scaun nu seamana,unde muzica ofera simturile acelea profunde de care vorbea August Endell,unde arta capata contururi cotidiene deopotriva indepartandu-se de banal.
Soarele apune din ce in ce mai tarziu si o data cu el convingerea mea ca aici e de mine.Simt fiori de mandrie la gandul ca aici vreau sa traiesc si sa iubesc.Oamenii toti au aura mov,palarii colorate si pantofi roz cu toc.Cerul se poarta in dungi albastre,fiecare cu amintirea unei zile de ieri,a unei zile de maine.Iarba si-a trasat carouri si se misca precum bufonii curtilor regale.Cainii au inceput a vorbi pe-ntelesul tuturor predand politeturi.
Tocmai am zarit una dintre cartile ce si-au insusit picioare si umbla pe aceste strazi romanesti,deschizandu-si copertele precum dansatoarele de cabaret faldurile,transformand indecenta culturala in arta.Mirosurile au luat forma viziala si vad parfum de cafea si briose calde la promenada pe Smardan.Gandurile si-au gasit cheie si-au evadat pentru totdeauna din inchisoarea mintii.Stau atarnate pe sarma deasupra palariilor.Uite,fetei cu ochelari galbeni tocmai i s-a pus pe sarma ca s-andragostit.
Adevarul nu are limite intr-un univers unde "de ce-urile" au disparut.
Soarele apune din ce in ce mai tarziu si o data cu el convingerea mea ca aici e de mine.Simt fiori de mandrie la gandul ca aici vreau sa traiesc si sa iubesc.Oamenii toti au aura mov,palarii colorate si pantofi roz cu toc.Cerul se poarta in dungi albastre,fiecare cu amintirea unei zile de ieri,a unei zile de maine.Iarba si-a trasat carouri si se misca precum bufonii curtilor regale.Cainii au inceput a vorbi pe-ntelesul tuturor predand politeturi.
Tocmai am zarit una dintre cartile ce si-au insusit picioare si umbla pe aceste strazi romanesti,deschizandu-si copertele precum dansatoarele de cabaret faldurile,transformand indecenta culturala in arta.Mirosurile au luat forma viziala si vad parfum de cafea si briose calde la promenada pe Smardan.Gandurile si-au gasit cheie si-au evadat pentru totdeauna din inchisoarea mintii.Stau atarnate pe sarma deasupra palariilor.Uite,fetei cu ochelari galbeni tocmai i s-a pus pe sarma ca s-andragostit.
Adevarul nu are limite intr-un univers unde "de ce-urile" au disparut.
marți, 9 februarie 2010
Amprenta pe o zi
Am plecat.O rasuflare grea,imputita,calda,mi se asterne pe umar trimisa de nasul mare din spatele meu.Ma misc un pic de parca as mai putea scapa acum de urmele lasate-o alta amprenta a unui corp slinos mi se imprima pe palma.Mi-e scarba de propriul meu corp.Mai devreme atat de proaspat,moale,curios si-acum dezgustator...O simpla plimbare si m-am murdarit.
Ar fi mai bine sa fiu o musca.M-as caca pe unde poftesc,sange gasesc...destule bube pe corpurile oamenilor.Vin eu,apoi coc,se inflameaza,supureaza...un lichid lipicios,dulce,galbui;as face rau prin natura proprie si n-ar trebui sa ma simt vinovata,as fi eu pentru a supravietui intr-o lume a gunoaielor.Si ce daca dupa o alergatura zdravana,dupa ce m-as da cu capul de toti peretii si toate geamurile,dupa un bazait infernal as inceta cu-n singur gest-Plici!Macar as lasa o urma pe-un perete verde si mai murdar acum.O urma intinsa din sangele victimelor mele.Asta da viata!Si ce moarte!Glorioasa as spune-victima.O moarte unica pe campul de lupta al existentei.As ramane in memoria celorlalte muste ca o luptatoare ce s-a jertfit pentru cauza.Ce cauza va intrebati?A foamei bineinteles...
Buna alternativa a vietii nenorocite pe care o caram pe umeri zi de zi.Noaptea ce mai scapam de chinurile groaznice dar si atunci-ce crunta amagire;un somn profund ca apoi sa vina visele idioate care strica tot-iti aduc aminte in linistea deplina ce-o experimentai de stricaciunea ce-ai trait cu ore in urma sau mai rau iti aminteste ca si maine te vei trezi.Cand credeai ca ai scapat de vise si urmeaza debarasarea de trairi intervin nevoile fiziologice-sa fim tehnici-alte porcarii ale corpului nostru,defecatiile unei zile de dezmat culinar.
Imi pun viata-n carca si pornesc aceeasi rutina zilnica ce-mi face capul sa crape de durere.imi bag un zambet in buzunar-tre' sa fiu pregatita-in conditii optime il scot,il lipesc and voila!Numai ochii sa nu ma tradeze,nu cred,nu sunt multi ce-i stiu a citi.O gura stransa,stramba,uscata,trasaturi ce se scurg intr-o schimonoseala dintr-acelea incantatoare-alternativa unei vieti false.Asta-i expresia atunci cand rar te mai trezesti la realitate.Pur si simplu prea oribila.Recunosc!Si eu ma-nchid in colivii de iluzii,optimista casa a starilor de spirit.Ne este scris pe eticheta in momentul fabricarii-nu suntem capabili sa parcurgem realitatea reala,adevarata,pura,decat in momentele limita de timp,de vreme,de capacitatea fiecaruia de suportare sau de conditiile de sedare.
Acum sunt afara.Am evadat pentru cateva ceasuri din colivie.O sa-mi prinda iar viata pe umeri si-atunci involuntar intr-n colivie.Nu mai e mult timp.Trebuie sa ma grabesc,ii aud deja pasii grei.Ma sufoca camera asta-imi zdrobeste inspiratia,extazul,geniul.O sa inventez un aparat de scris ganduri.O mica secretara ce sta ascunsa dupa ureche si noteaza gandurile.Termin,o iau,o bag in cutie.O idee fenomenala.De ce nu m-am gandit la asta pana acum.In fine,se zice ca niciodata nu e prea tarziu...s-o creada ei!Ce n-a fost nici n-o sa fie...e de mult pierdut.Si daca incerci sa-l aduci la viata intr-o slaba imitatie a realului nu va dura.
Sa fie sinuciderea o solutie a debarasarii de dezgustul provocat de realitate?Sa fie asta solutia pierderii unui corp anonim(cand sufletul e de mult pierdut)?Poate fi-dupa mintea bolnava a oricarui om ce s-a saturat de falsa fericire a altora.Inrautateste-ti gandurile in rarele momente de evadare si greutatea va deveni suportabila.O colivie perfecta se distruge cel mai usor pentru ca ea insasi este un vis-perfectiunea nu exista si-atunci printr-o simpla fraza demontezi existenta cuiva.Nu va pieri cum te asteptai,isi va crea alta colivie si alta si alta pana se va autodistruge prin negarea continua a nevoilor sufletului.Va deceda ,intr-un final,undeva in mizerie,uitat,neregretat,inca un anonim ce n-a facut fata vietii...
Ar fi mai bine sa fiu o musca.M-as caca pe unde poftesc,sange gasesc...destule bube pe corpurile oamenilor.Vin eu,apoi coc,se inflameaza,supureaza...un lichid lipicios,dulce,galbui;as face rau prin natura proprie si n-ar trebui sa ma simt vinovata,as fi eu pentru a supravietui intr-o lume a gunoaielor.Si ce daca dupa o alergatura zdravana,dupa ce m-as da cu capul de toti peretii si toate geamurile,dupa un bazait infernal as inceta cu-n singur gest-Plici!Macar as lasa o urma pe-un perete verde si mai murdar acum.O urma intinsa din sangele victimelor mele.Asta da viata!Si ce moarte!Glorioasa as spune-victima.O moarte unica pe campul de lupta al existentei.As ramane in memoria celorlalte muste ca o luptatoare ce s-a jertfit pentru cauza.Ce cauza va intrebati?A foamei bineinteles...
Buna alternativa a vietii nenorocite pe care o caram pe umeri zi de zi.Noaptea ce mai scapam de chinurile groaznice dar si atunci-ce crunta amagire;un somn profund ca apoi sa vina visele idioate care strica tot-iti aduc aminte in linistea deplina ce-o experimentai de stricaciunea ce-ai trait cu ore in urma sau mai rau iti aminteste ca si maine te vei trezi.Cand credeai ca ai scapat de vise si urmeaza debarasarea de trairi intervin nevoile fiziologice-sa fim tehnici-alte porcarii ale corpului nostru,defecatiile unei zile de dezmat culinar.
Imi pun viata-n carca si pornesc aceeasi rutina zilnica ce-mi face capul sa crape de durere.imi bag un zambet in buzunar-tre' sa fiu pregatita-in conditii optime il scot,il lipesc and voila!Numai ochii sa nu ma tradeze,nu cred,nu sunt multi ce-i stiu a citi.O gura stransa,stramba,uscata,trasaturi ce se scurg intr-o schimonoseala dintr-acelea incantatoare-alternativa unei vieti false.Asta-i expresia atunci cand rar te mai trezesti la realitate.Pur si simplu prea oribila.Recunosc!Si eu ma-nchid in colivii de iluzii,optimista casa a starilor de spirit.Ne este scris pe eticheta in momentul fabricarii-nu suntem capabili sa parcurgem realitatea reala,adevarata,pura,decat in momentele limita de timp,de vreme,de capacitatea fiecaruia de suportare sau de conditiile de sedare.
Acum sunt afara.Am evadat pentru cateva ceasuri din colivie.O sa-mi prinda iar viata pe umeri si-atunci involuntar intr-n colivie.Nu mai e mult timp.Trebuie sa ma grabesc,ii aud deja pasii grei.Ma sufoca camera asta-imi zdrobeste inspiratia,extazul,geniul.O sa inventez un aparat de scris ganduri.O mica secretara ce sta ascunsa dupa ureche si noteaza gandurile.Termin,o iau,o bag in cutie.O idee fenomenala.De ce nu m-am gandit la asta pana acum.In fine,se zice ca niciodata nu e prea tarziu...s-o creada ei!Ce n-a fost nici n-o sa fie...e de mult pierdut.Si daca incerci sa-l aduci la viata intr-o slaba imitatie a realului nu va dura.
Sa fie sinuciderea o solutie a debarasarii de dezgustul provocat de realitate?Sa fie asta solutia pierderii unui corp anonim(cand sufletul e de mult pierdut)?Poate fi-dupa mintea bolnava a oricarui om ce s-a saturat de falsa fericire a altora.Inrautateste-ti gandurile in rarele momente de evadare si greutatea va deveni suportabila.O colivie perfecta se distruge cel mai usor pentru ca ea insasi este un vis-perfectiunea nu exista si-atunci printr-o simpla fraza demontezi existenta cuiva.Nu va pieri cum te asteptai,isi va crea alta colivie si alta si alta pana se va autodistruge prin negarea continua a nevoilor sufletului.Va deceda ,intr-un final,undeva in mizerie,uitat,neregretat,inca un anonim ce n-a facut fata vietii...
duminică, 7 februarie 2010
amintiri din prezent

Ma resetez in fiecare seara dar se pare ca butonul s-a scurtcircuitat caci pare a nu mai functiona.Sunt iarasi un duplicat al unei personalitati multiple ce-si ascunde stash-ul de emotii in buzunarul hainei,ce-si lipeste zambete,isi monteaza lacrimi,ce se reconstruieste la fiecare privire in oglinda.Am ridicat un zid si-am uitat sa montam o usa sau macar o fereastra.Complexitatea unui timp incert ma copleseste,aiureste, si-as vrea sa ies din buimaceala asta.Urasc deja-vu-urile si uite-ma prinsa-ntr-unul.Cuvintele si-au pierdut importanta iar faptele au devin ecouri.Sa am rabdare sa ce?caci doare...
miercuri, 23 decembrie 2009
povesti de Craciun
Unde sunt toate povestile?A venit iarna,a inceput sa ninga si magia a prins viata.Apoi totul a inghetat...am intrat pe un taram necunoscut.Trenul a intrat in gara si ma aflam intr-un Baragan ce-l recunosteam cu greu;copacii isi plecau ramurile inghetate cautandu-si refugiu spre pamant,locomotivele acoperite cu un strat gros de gheata isi continuau abandonul in triajul pustiit-pareau statui ale vremurilor trecute.Gardul de sarma ce inconjoara gara era din gheata impletita cu maiestrie de fantasticul ger iar asfaltul il descopeream oglinda sub bocancii cei noi.
Azi am incercat sa conving un copil ca Mos Craciun exista...n-am prea reusit.Se pare ca logica unei pustoaice de 10 ani este imbatabila.Mi s-a parut trist.Nu stiu insa pentru care dintre noi...poate pentru mne ca ma incaptanez sa cred in tot ce este ireal,in tot ce promite un strop de magie,in minciuni daca sunt ambalate frumos.
S-a facut mai cald cu cateva grade si totul e mocirla.Un Craciun bolnavicios,cu oameni uraciosi si falsi...un Craciun unde tot sper ca anul viitor cineva,undeva va reinventa magia pentru mine,va decora un pom golas cu frunze de hartie doar pentru un zambet sau imi va face un om de zapada din celuloza,cu nas dintr-un morcov,ochi de carbune si fular adevarat.Voi deja stiti asta...v-am mai spus-o...asteptarea este intotdeauna mai frumoasa decat faptul implinit.
Voi pe cine ati facut fericit Craciunul asta?Cu cat ati fost mai buni?Sau v-ati consolat,spunandu-va ca este o zi ca oricare alta si n-are sens sa va chinuiti...poate ati dormi mai bine daca ati arunca o privire si-n jur...
Eu imi doresc sa revina povestile...
Nu uitati: un zambet nu doare!
Azi am incercat sa conving un copil ca Mos Craciun exista...n-am prea reusit.Se pare ca logica unei pustoaice de 10 ani este imbatabila.Mi s-a parut trist.Nu stiu insa pentru care dintre noi...poate pentru mne ca ma incaptanez sa cred in tot ce este ireal,in tot ce promite un strop de magie,in minciuni daca sunt ambalate frumos.
S-a facut mai cald cu cateva grade si totul e mocirla.Un Craciun bolnavicios,cu oameni uraciosi si falsi...un Craciun unde tot sper ca anul viitor cineva,undeva va reinventa magia pentru mine,va decora un pom golas cu frunze de hartie doar pentru un zambet sau imi va face un om de zapada din celuloza,cu nas dintr-un morcov,ochi de carbune si fular adevarat.Voi deja stiti asta...v-am mai spus-o...asteptarea este intotdeauna mai frumoasa decat faptul implinit.
Voi pe cine ati facut fericit Craciunul asta?Cu cat ati fost mai buni?Sau v-ati consolat,spunandu-va ca este o zi ca oricare alta si n-are sens sa va chinuiti...poate ati dormi mai bine daca ati arunca o privire si-n jur...
Eu imi doresc sa revina povestile...
Nu uitati: un zambet nu doare!
marți, 10 noiembrie 2009
agatatul nu mai e ce-a fost
Uitati de obisnuitele replici de agatat,de privirile fugare,de mers in cafenele sau cluburi sa-ti incerci norocul in ale dragostei.Nici macar internetul sau serviciile de matrimoniale nu au succes mai mare decat metoda pe care am intalnit-o azi.
O zi obisnuita,acelasi drum pe care il fac cu metroul.Intre Izvor si Eroilor o mana intinde o hartie spre mine.Eu,distrasa ca de obicei nu observ si hartia cade pe jos,individul o ridica,da sa mi-o dea iar dar hartia cade iar-vreau sa o prind si cu mana zburandu-mi spre domnul mai in varsta din fata mea,prind hartia dar din cauza vitezei i-o lipesc de umar.Bineinteles ca nu reusesc s-o prind si cade pe genunchiul domnului,dau sa o prind iar dar bineinteles ca hartiuta incapatanata nu se lasa prinsa si cade pe jos.O ridic,imi cer scuze batranelului ca l-am traumatizat si ma uit sa vad cine mi-a dat-o...i-al de unde nu-i,nu am apucat sa-l vad ca a disparut din campul meu vizual in aglomeratie.Despaturesc hartia si citesc convinsa ca era ceva legat de religie,vreo intalnire,cursuri GRATUITE de religie sau altceva de genu'.
Na stupoare!Hartiuta spunea asa:
"Buna,daca vrei sa ne plimbam prin parc sau sa mergem la un film,la un muzeu,la mine acasa sau ce propui tu cauta-ma la tel(....) sau pe messenger id:sorinvoltron@yahoo.com
Intelectual,23 de ani,180 inaltime si 74 kg.Locuiesc singur in zona Titan si caut prietena.
Nu ai ce pierde daca ne intalnim,nu vei regreta nici o clipa,nici o secunda alaturi de mine.
P.S.Daca nu vrei nu rupe biletul,da-l la o fata care vrea."
Bufnesc in ras si indes biletul in buzunar.Nu am mentionat ca era dactilografiat,deci individul probabil ca evalueaza piata,selectandu-si preferatele nu numai in metrou,avand bineinteles intotdeauna pregatit un astfel de biletel in caz ca aleasa isi face aparitia in peisaj.
Cred sincer ca ar avea mai mult succes daca reformula biletul asa:
"Buna,sunt un criminal/violator in serie.Daca vrei sa iti indeplinesc ultima fantezie sau ce propui tu dar cu finalul ales de mine,cauta-ma la telefon(...) sau pe messenger la caut_victime@yahoo.com.
Barbat cu dezabilitati mentale,23 de ani,svelt.Locuiesc singur deci esti in siguranta si caut victima-pardon,prietena.
Nu ai ce pierde(decat viata) daca ne intalnim.Voi fi rapid si precis.Nu vei regreta nici secunda clipei minutului alaturi de mine,ti-am zis ca o sa fie scurt.
P.S.Ar fi indicat sa nu chemi politia si eventual daca nu vrei tu gaseste alta fata(preferabil)."
Suna mult mai bine asa,nu?Acum nu stiu daca sa rad,sa plang sau sa-mi fie frica data viitoare in metrou...sa aveti o seara minunata.
O zi obisnuita,acelasi drum pe care il fac cu metroul.Intre Izvor si Eroilor o mana intinde o hartie spre mine.Eu,distrasa ca de obicei nu observ si hartia cade pe jos,individul o ridica,da sa mi-o dea iar dar hartia cade iar-vreau sa o prind si cu mana zburandu-mi spre domnul mai in varsta din fata mea,prind hartia dar din cauza vitezei i-o lipesc de umar.Bineinteles ca nu reusesc s-o prind si cade pe genunchiul domnului,dau sa o prind iar dar bineinteles ca hartiuta incapatanata nu se lasa prinsa si cade pe jos.O ridic,imi cer scuze batranelului ca l-am traumatizat si ma uit sa vad cine mi-a dat-o...i-al de unde nu-i,nu am apucat sa-l vad ca a disparut din campul meu vizual in aglomeratie.Despaturesc hartia si citesc convinsa ca era ceva legat de religie,vreo intalnire,cursuri GRATUITE de religie sau altceva de genu'.
Na stupoare!Hartiuta spunea asa:
"Buna,daca vrei sa ne plimbam prin parc sau sa mergem la un film,la un muzeu,la mine acasa sau ce propui tu cauta-ma la tel(....) sau pe messenger id:sorinvoltron@yahoo.com
Intelectual,23 de ani,180 inaltime si 74 kg.Locuiesc singur in zona Titan si caut prietena.
Nu ai ce pierde daca ne intalnim,nu vei regreta nici o clipa,nici o secunda alaturi de mine.
P.S.Daca nu vrei nu rupe biletul,da-l la o fata care vrea."
Bufnesc in ras si indes biletul in buzunar.Nu am mentionat ca era dactilografiat,deci individul probabil ca evalueaza piata,selectandu-si preferatele nu numai in metrou,avand bineinteles intotdeauna pregatit un astfel de biletel in caz ca aleasa isi face aparitia in peisaj.
Cred sincer ca ar avea mai mult succes daca reformula biletul asa:
"Buna,sunt un criminal/violator in serie.Daca vrei sa iti indeplinesc ultima fantezie sau ce propui tu dar cu finalul ales de mine,cauta-ma la telefon(...) sau pe messenger la caut_victime@yahoo.com.
Barbat cu dezabilitati mentale,23 de ani,svelt.Locuiesc singur deci esti in siguranta si caut victima-pardon,prietena.
Nu ai ce pierde(decat viata) daca ne intalnim.Voi fi rapid si precis.Nu vei regreta nici secunda clipei minutului alaturi de mine,ti-am zis ca o sa fie scurt.
P.S.Ar fi indicat sa nu chemi politia si eventual daca nu vrei tu gaseste alta fata(preferabil)."
Suna mult mai bine asa,nu?Acum nu stiu daca sa rad,sa plang sau sa-mi fie frica data viitoare in metrou...sa aveti o seara minunata.
duminică, 8 noiembrie 2009
poate maine

Vad deja fulgii de nea ce imbraca asfaltul,ii vad deja din casa,pe geam...Tu stai cu capul pe genunchii mei iar eu simt ca ma frang in fiori de gheata ca si fulgii de afara...Fac o vraja si tu adormi...Alergam in cercuri iar formele raman acolo,o permanenta a timpului,o dilatare a clipei cand am inceput;du-ma iar la inceput!Pune intrebarile in tacere si lasa-le neascultate,uita raspunsurile si formuleaza simtiri. Nimeni nu a spus ca e usor dar nimeni nu mi-a spus ca va fi atat de greu.Visez noir ;sunt blocata intr-un scenariu ce nu este al meu...iar tu nu esti aici sa ma salvezi...dormi.Esti departe si eu nu ma voi metamorfoza ci voi fuziona trecut cu prezent.Imi impreunez degetele si mici luminite zboara pe pielea ta,urmele iubirii,cicatrici ce te vor durea cand te vei trezi...urmele mele.Poate maine frunzele vor inverzi iar ca apoi sa se transforme in muguri si sa infloreasca,poate maine imi voi gasi drumul,poate maine vom fi iar primavaraticii ce cautau forme in nori.As sparge o mie de oglinzi numai sa fie iar primavara.Le voi lasa sa cada jos si voi asculta sunetul,hai sa scapam de cioburile nemultumirilor...Caut visul,il gasesc si adorm impreuna cu tine
sâmbătă, 17 octombrie 2009
little miss whoops
Cine sunt?
Sunt eu,fiecare eu vazut prin ochii altcuiva.Sunt toti acei oameni pe care crezi ca ii cunosti,toate parerile,banuielile,ironiile,grimasele,cuvintele,gesturile si toate zambetele oferite tuturor.
Sunt fetita neindemanatica ce varsa cafeaua,ce sparge cate o cana sau o farfurie,ce se impiedica cand o grabesti,sunt pasii mici si grabiti ce urmaresc repejor pasii tai mari,de om inalt,puternic,curajos.Sunt manutele mici cu degete lungi ce iti tin strans inelarul pentru ca e degetul preferat,sunt stalpul ce te sprijina,ancora si umarul tau.Eu sunt cafeaua si sarutul de dimineata,sunt cea pe care o vad in ochii tai atunci cand ma privesti.
Cand stii cel mai bine cine esti?Atunci cand esti iubit pentru ceea ce esti.
Sunt neindemanatica dar adorabila.
Sunt eu,fiecare eu vazut prin ochii altcuiva.Sunt toti acei oameni pe care crezi ca ii cunosti,toate parerile,banuielile,ironiile,grimasele,cuvintele,gesturile si toate zambetele oferite tuturor.
Sunt fetita neindemanatica ce varsa cafeaua,ce sparge cate o cana sau o farfurie,ce se impiedica cand o grabesti,sunt pasii mici si grabiti ce urmaresc repejor pasii tai mari,de om inalt,puternic,curajos.Sunt manutele mici cu degete lungi ce iti tin strans inelarul pentru ca e degetul preferat,sunt stalpul ce te sprijina,ancora si umarul tau.Eu sunt cafeaua si sarutul de dimineata,sunt cea pe care o vad in ochii tai atunci cand ma privesti.
Cand stii cel mai bine cine esti?Atunci cand esti iubit pentru ceea ce esti.
Sunt neindemanatica dar adorabila.
luni, 22 iunie 2009
atat de-ar fi
Mă-ncred în nimic.Mă ghidez după valuri și aștept fulgerele ,ce nu-ntârzie să-apară,să-mi țină companie.Mă vad departe,desenând portrete pe așchii de stejar.Îmbrățișez cu patimă florile și aștern lacrimile-n iarbă.Mi-am pierdut pielea și-n loc mi-au crescut solzi.Nutresc sentimente ce nu-mi aparțin;le-arunc dar ca un bumerang revin sfărâmițându-mi corpul.Cresc constant sub ploaie și-mi aud glasul pierind în ecouri grave.Inventez oameni și lumini,deslușesc creații ale imaginației tale și-mi adăpostesc sufletul sub timp...renunț pentru a relua în arsuri de tatuaj gânduri fugare.Aștept iar viața ce s-ndepărtat de mie.Suflu fum iar plămânii-mi sunt înghețați.Nu vad în imagini ci-n sunete acute ce-mi dezintegrează vederea.Ochii s-au întunecat într-un purpuriu umbrit.Am șters albul din existență și-a dispărut demult și-n mine.Aș renunța...Doamne cum aș renunța...
luni, 26 ianuarie 2009
in cautarea necunoscutului

V-as spune povesti despre locuri nevazute din Bucuresti cand pe-ascuns fugi sa fumezi o tigara.Despre adevarata viata de deupa miezul noptii,despre curtile interioare sau mai bine zis gangurile din spatele cladirilor de pe Smardan si diferenta crunta intre realitatea vazuta din afara strazilor in lucru,pavate nou si a felinarelor ce lumineaza a incredere...dar...
Buna dimineata!Ploua marunt a durere dar ignor vremea si pe ea dormind,fac cafea cu mult zahar si deschid calculatorul.So cruel de la U2 imi descurca genele si ma luminez si eu a ziua.Imi aprind o tigara si ma gandesc ca n-ar trebui sa ma multumesc cu mai putin decat as putea avea.Ce ganduri profunde am in dimineata asta.Zambesc,scrumez si plec sa adaug 2 copaci pe fatada obosita,azi predau si eu.
Miercuri seara gonesc cu masina pe asfaltul umed,amuzandu-ma de orice,in cautarea unui loc sa "lucram".Si-am lucrat...la somn.HA!HA!
Plecam de la caminele arhitecturii cu un brat de paturi,perne si saci de dormit,o punga cu de-ale gurii si 3 laptopuri,in cautarea "fericirii".M-am jucat cu un yoyo si mi-a placut.Eram un copil imbracat in domisoara ce hlizea prin geamuri la copilul oglindit ce incerca jumbuslucuri.
Ajungem la Piata Sudului intr-un apartament gol.Ne instalam pe jos,pornim tehnologia si lasam muzica sa ne-mbete un pic.Nedezmeticite incercam sa pornim centrala.Uram faptul ca a trebuit sa cerem ajutorul unui baiat.Printesele nu s-au descurcat si neajutorate au tipat dupa ajutor...la telefon(povestile se mai si upgradeaza :P )Ajutorul a venit cu inca 9 ajutoare dupa el(probabil ca stiti bancul cu 3 politisti infileteaza un bec...cam asa ceva era si-aici).Cine s-ar fi gandit ca nu mergea din cauza ca bateriile d la termostat erau inversate!
Ora 12 si proiectul este in aceeasi stare avansata de stagnare.Nu-i mai suport si le spun sa plece.Fumul ma sufoca si incepusem sa ma panichez ca nu voi termina.Maini dizgratioase ce creau din urat visare,ura,panica sau euforie.Au plecat si ma culc.Pun ceasul sa sune din ora in ora in speranta ca ma voi putea trezi.Ora 7 si ma trezesc.Ies cu greu din sacul de dormit cu fusta infasurata pe mine...merg la geam si inspir Bucurestiul ce s-a trezit demult sau poate nici n-a dormit.Cati ochi s-au mai deschis odata cu ai mei?Cate brate nu s-au intins si cate sarutari de buna-dimineata s-au dat?Imi spun ca n-ar trebui sa-mi para rau pentru nimic...e prea devreme sa gandesc si-mi vine sa plang.Poimaine a fost mai bine...mereu e bine cand ma motivez.Apartamentul e tot gol.Un sifonier imens troneaza pe peretele opus ferestrei si e gol.Din tavan de desprinde o "chestie" roz cu spoturi in genul celor ce le vezi prin filme la motelurile de duzina ce au si camere matrimoniale(ieftine,si camera si fetele din apropiere) cu paturi in forma de inima.Voi locui candva aici?
Ma opresc aici.Am scris mai mult si mai prost ca de obicei.Nu v-am spus nimic si totusi...
Ma duc sa dau iar piept cu viata,tramvaiul,fete intristate sau fumate,proiecte,desene,prieteni,un acasa ce nu reusesc sa-l gasesc de cateva zile,fardul de fiecare zi,masina murdara ce si-a tatuat singura pe luneta un "spala-ma" cu majuscule indeajuns pentru a intentiona sa o si spal in viitor,cartile ce ma asteapta incepute prin casa si eu...
O zi normala tuturor,frumosul vi-l faceti singuri!
joi, 15 ianuarie 2009
din mine

Crezi in dorinte?
Nu imi mai este frica de noapte...mi-a daruit prea multe.Dupa 12 incepe visul.Dar nu mai e vis ci realitate pura.N-as vrea sa ma mai trezesc din ea si mi-e frica de se va termina.II sclipesc ochii!De ce nu,daca fiecare atingere dezvaluie alt mister si fiecare parte din mine trece prin el pentru a se preface in fum...si ma inspira nesatul.Desenez orice,oricand...creez din nimic parfumuri si-l port la gat pana cand nu ramane nici urma de el.
Ma-nconjoara doua brate si buzele-mi pecetuiesc cuvantul:mi-e atat de suficient totul. Zambesc pentru ca lacrimile au trecut demult.Sunt ca un copil ce lasa-n urma fluturi imaginari la fiecare pas.Nu vreau sa ma abtin!Muzica suna altfel...e vibranta.Imi strabate corpul si-l lasa dorind.Ma pierd,de cand nu m-am mai pierdut asa...
Nu pot scrie cand sunt fericita.Este singura stare pe care nu o pot transpune in cuvinte.
Miezul noptii si o dorinta,asa a inceput totul...
Eu cred!
joi, 18 decembrie 2008
Draga Mosule de la Orange,
Plimbare pana la Orange Concept Store.Pasim in magazin si o Craciunita si-un Craciunel(cam pricajit si nu prea incantat) ne servesc cu bomboane si ne dau un cartonas pe care sa-i scriem Mosului ce vrem noi putand castiga un telefon habar n-am de care.Si am scris...
Nume:Maricica
Prenume:Floricica
Email:centrulsatului@yahoo.com
Telefon:n-am da-l castig de la voi
Draga Mosule,
In primul rand vreau sa te rog sa nu vii pe cos ci pe usa caci tata n-a avut timp sa il desfunde.Ai grija totusi la usa pentru ca scartaie si vezi cum o inchizi pentru ca geamul e crapat si sta sa cada,sa nu te tai(nu ca ai fi emo).Lapte si prajiturele nu-ti voi lasa pe masa pentru ca vaca au vandut-o la abator si prajiturile ingrasa dar voi fi bucuroasa sa impart cu tine mamaliga de aseara si usturoiul pe care le vei gasi in dulapul din bucatarie(nu te speria de gandaci-sunt prietenosi).Nu as vrea sa termin scrisoarea inainte de a-ti spune ce vreau sa imi aduci.Aveam o lista mai lunga dar pentru ca scriu aici la Orange Concept Store ca sa castig telefonul cu rintoane d-alea faine o sa-ti spun pe scurt:as vrea doua dildoage pentru mine si prietena mea(Ion si Vasile au plecat din sat de sarbatori,s-au dus peste deal la tarancile din satul vecin)si niste iarba(d-aia weed)to go with the flow.
Saru'mana si sa traiesti sanatos pana la anu'...macar.
Avem sanse de castig?Chiar vreau telefonul ala,poate merge mai bine decat mototolul meu care atunci cand scrii mesajul,te oresti si el scrie in continuare sau suna,apas sa raspund,ma uit la el cum mai suna timp de cateva secunde...sau nu suna,sau se-nchide sau ramane frecvent fara baterie dupa o zi sau sau sau...respira...nu-l schimb pentru ca nu vreau,cred ca m-am obisnuit cu el asa mai...incetinel de microcip...
Nume:Maricica
Prenume:Floricica
Email:centrulsatului@yahoo.com
Telefon:n-am da-l castig de la voi
Draga Mosule,
In primul rand vreau sa te rog sa nu vii pe cos ci pe usa caci tata n-a avut timp sa il desfunde.Ai grija totusi la usa pentru ca scartaie si vezi cum o inchizi pentru ca geamul e crapat si sta sa cada,sa nu te tai(nu ca ai fi emo).Lapte si prajiturele nu-ti voi lasa pe masa pentru ca vaca au vandut-o la abator si prajiturile ingrasa dar voi fi bucuroasa sa impart cu tine mamaliga de aseara si usturoiul pe care le vei gasi in dulapul din bucatarie(nu te speria de gandaci-sunt prietenosi).Nu as vrea sa termin scrisoarea inainte de a-ti spune ce vreau sa imi aduci.Aveam o lista mai lunga dar pentru ca scriu aici la Orange Concept Store ca sa castig telefonul cu rintoane d-alea faine o sa-ti spun pe scurt:as vrea doua dildoage pentru mine si prietena mea(Ion si Vasile au plecat din sat de sarbatori,s-au dus peste deal la tarancile din satul vecin)si niste iarba(d-aia weed)to go with the flow.
Saru'mana si sa traiesti sanatos pana la anu'...macar.
Avem sanse de castig?Chiar vreau telefonul ala,poate merge mai bine decat mototolul meu care atunci cand scrii mesajul,te oresti si el scrie in continuare sau suna,apas sa raspund,ma uit la el cum mai suna timp de cateva secunde...sau nu suna,sau se-nchide sau ramane frecvent fara baterie dupa o zi sau sau sau...respira...nu-l schimb pentru ca nu vreau,cred ca m-am obisnuit cu el asa mai...incetinel de microcip...
is there more?
Is there more?Cand are de cand viata sa inceteze sa imi mai dea palme;ma ridic,cred ca totul va fi bine si apoi iar ma loveste...se spune ca ce nu te omoara te face mai puternic dar daca nu mor fizic,daca inauntrul meu se afla doar o fiinta inerta, dezgustata...daca inima mi-a murit?Ma simt singura,inconjurata de oameni ce nu-mi pot umple golul imens ce-l am in mine.Eram pe peron asteptam metroul...ma simteam doar inca un suflet intr-o mare de suflete flamande.Vorbesc,plang,rad,merg,dansez si nu simt-mint,simt doar ca ma doare.As vrea sa inceteze mai repede,sa dispara,sa fiu normala si aproape insensibila.Ti-am vorbit despre cum ma simt...as fi vrut sa-ti vad ochii,sa vad inauntrul tau cum te-ai simtit,sa stiu ca iti pare rau...poate doar asta,sa stiu ca iti pare rau.Spune-mi cum sa sterg tot ce simt?Poate tu stii,poate tu le-ai sters de mult.Nimic nu mai e la fel...nu vreau sa mai astept!Vreau sa nu imi mai doresc sa dispar,vreau sa vina si razele de soare,sa se intample iar ca inainte,sa stiu sa sper iar.Vreau doar sa nu te mai vreau.
marți, 2 decembrie 2008
redescoperire
As putea sa-ti dau jumatate din tot ce am si totusi sa ma pastrez intreaga?
Daca mi-ar cere cineva sa ma definesc n-as sti ce sa spun.Sunt undeva intr-un spatiu gol incercand sa ma indrept spre ceva,ceva concret.Ma plimb,dansez,desenz,rad,citesc si creez alte lumi cu fiecare pagina,uit de lumea mea.Este in restaurare.Vreau sa scap de tot si sa fiu doar eu.Ma simt bine cu mine,imi definesc idealuri si impac idei in contradictie.M-am uitat de mult printre altii,in altii dar sunt eu iar,un amalgam de personalitati ce ies la iveala pe rand.Incercam sa le anulez,sa ramana doar una, adevarata,dar niciodata nu m-am gandit ca toate sunt.
Azi a fost soare,o primavara uitata in iarna.Sunt bine ...tot timpul ai avut dreptate, pot fiind eu.
Totul a inceput cand s-a terminat.Fantomele trecutului inca ma bantuie dar nu pentru mult timp...Am fost un ingeras cu tenisi rosii ce iubea pentru ca nu putea trai altfel,acum sunt un inger cu tenisi rosii ce se iubeste si ce va iubi iar...candva...
Mi-e dor de curcubeu,de varful muntelui si de zapada.Vreau sa-mi pun fularul rosu si zapada sa-mi scartaie sub talpi.
Credeam ca sunt singura,mi-era frica sa fiu singura...greseam...nu voi fi niciodata singura.
Daca mi-ar cere cineva sa ma definesc n-as sti ce sa spun.Sunt undeva intr-un spatiu gol incercand sa ma indrept spre ceva,ceva concret.Ma plimb,dansez,desenz,rad,citesc si creez alte lumi cu fiecare pagina,uit de lumea mea.Este in restaurare.Vreau sa scap de tot si sa fiu doar eu.Ma simt bine cu mine,imi definesc idealuri si impac idei in contradictie.M-am uitat de mult printre altii,in altii dar sunt eu iar,un amalgam de personalitati ce ies la iveala pe rand.Incercam sa le anulez,sa ramana doar una, adevarata,dar niciodata nu m-am gandit ca toate sunt.
Azi a fost soare,o primavara uitata in iarna.Sunt bine ...tot timpul ai avut dreptate, pot fiind eu.
Totul a inceput cand s-a terminat.Fantomele trecutului inca ma bantuie dar nu pentru mult timp...Am fost un ingeras cu tenisi rosii ce iubea pentru ca nu putea trai altfel,acum sunt un inger cu tenisi rosii ce se iubeste si ce va iubi iar...candva...
Mi-e dor de curcubeu,de varful muntelui si de zapada.Vreau sa-mi pun fularul rosu si zapada sa-mi scartaie sub talpi.
Credeam ca sunt singura,mi-era frica sa fiu singura...greseam...nu voi fi niciodata singura.
sâmbătă, 22 noiembrie 2008
in realitate
Mi-a crescut pulsul brusc si inima s-a oprit.Imi doresc sa te miros,sa ma las invelita in al tau parfum.Nu cred ca ti-am spus dar e parfumul meu preferat.L-as recunoaste oriunde dar doar tie ti se potriveste.Merg usor grabita pe urmele pasilor tai,nu te vad dar te simt.Azi a fost.Mi-am dat seama brusc si am inceput sa plang;nu era constiinta ci doar acum inteleg.Acum imi pare rau...pentru tine si atat.Probabil ca voi dilata timpul pana ma va vindeca apoi totul va fi simplu,sper sa nu imi pierd credinta pana atunci.Iar visez...da,ca-ntotdeauna.E mai frumos in vis decat aici asa ca uite-ma iar colorand pereti si visand la zborurui ce nu vor veni niciodata.Candva voi fi si maine aici dar altfel,o eu ce poate fi iubita de tine.Ma-ntorc in realitate dar e tot vis...doar realitatea visului meu
vineri, 21 noiembrie 2008
today has been ok
Am pasit in vis si am plecat acasa,grabita sa termin mancarea pana venea ea.Strazile erau atat de late si atatia oameni grabiti sa ajunga la propriile case.Inchid ochii si lumea-mi pare vazuta ca intr-o oglinda ce deformeaza.Verdele semafoarelor este mai intens decat becurile de pe strada.E noiembrie si se apropie Craciunul,deja au impodobit strazile-poate au uitat data.Miroase atat de bine a pateuri calde si prajituri,am iar 7 ani si tata imi cumpara twix pentru ca a luat salariul.Mi se pare ca merg atat de repede si toul se deruleaza pe langa mine ca-ntr-un film grabit.Copacii au murit...inca o toamna,acum doar cu mine.As vrea sa dorm,sa visez frumos,un altul si zambesc.
Iar mi-am pus masca.Mi se vad doar ochii ce-mi lucesc a rautate.Albastru s-a tulburat,dar nu ca la vederea ochilor tai,ci o tulburare murdara...
Am ajuns acasa;am aprins focul la aragaz,privesc pe geam negrul de-afara.E cinci si s-a intunecat.Perdeaua portocalie sta stramba.Pe fundal se aude "today has been ok".Tomorrow will to...
Iar mi-am pus masca.Mi se vad doar ochii ce-mi lucesc a rautate.Albastru s-a tulburat,dar nu ca la vederea ochilor tai,ci o tulburare murdara...
Am ajuns acasa;am aprins focul la aragaz,privesc pe geam negrul de-afara.E cinci si s-a intunecat.Perdeaua portocalie sta stramba.Pe fundal se aude "today has been ok".Tomorrow will to...
joi, 20 noiembrie 2008
Muncitorii intelepti
Ce se intampla atunci cand muncitorii angajati pentru renovarea apartamentului incep sa gandeasca?Dezastru!
Un prieten,viitor arhitect isi renoveaza noul apartament.Se presupune ca este la o facultate de profil stie ce vrea si cum pentru ca viitoarea locuinta sa arate bine si nu un kitsch,asa cum in general se "renoveaza" apartamentele in Romania,sau cel putin asa credea pana cand soseste echipa de muncitori.Le explica ce anume au de facut,ei inteleg,se apuca de lucru,omul ii supravegheaza pana cand timp de cateva zile fiind prins cu servicul n-a mai ajuns pe-acolo.Cand s-a dus sa vada cum merg lucrarile... socat omul gaseste in dormitor executat cu mare drag un tavan fals intr-o forma necunoscuta cu cateva spoturi asezate strategic.Tipul ramas cu gura cascata statea nemiscat in usa nevenindu-i sa creada minunea pe care nu o comandase ci doar i se livrase...la care muncitorul tare mandru:stiam eu ca fac lucrare buna,e ultima moda si m-am gandit sa va fac si dumneavoastra!Saracu om era tare mandru de decizia inteleapta pe care a luat-o insa nu si proprietarul care era cat pe ce sa faca o criza.Bineinteles ca au trebuit sa darame tot,si o data cu tavanul a cazut si moralul muncitorului care nu intelegea sub nici o forma de ce nu i-a placut omului lucrarea lui.
Urmatoarea intamplare are loc intr-o garsoniera dintr-un bloc nou la iesirea din Bucuresti,tot un viitor arhitect si alta echipa de muncitori.Garsoniera era cumparata de la nimeni altul decat Fizz ce se declara mare fan al amenajarilor interioare martora stand faianta din bucatarie de-un portocaliu vibrant.Aproape se termina amenajarea garsonierei,toate bune si frumoase pana acum.Ultimul lucru care mai era de facut era ca muncitorul sa prinda un cuier pe peretele de langa usa.Cuierul era pe colt asadar era compus din doua bucati,cate una pe fiecare perete.Asa a si fost pus insa una dintre bucati a fost pusa mai jos cu jumatate de metru decat cealalta.Raspunsul muncitorului la intrebarea proprietarului de ce l-a pus asa a fost:"Pai asta e pentru haine mai lungi si asta pentru haine mai scurte!".
Concluzia este deci mai bine inainte sa se apuce de treaba da-ti-le muncitorilor un pahar de vin/tuica sau eventual o sticla intreaga poate asa le amorteste creierul si renunta in a mai lua decizii cruciale in amenajarile interioare.
Un prieten,viitor arhitect isi renoveaza noul apartament.Se presupune ca este la o facultate de profil stie ce vrea si cum pentru ca viitoarea locuinta sa arate bine si nu un kitsch,asa cum in general se "renoveaza" apartamentele in Romania,sau cel putin asa credea pana cand soseste echipa de muncitori.Le explica ce anume au de facut,ei inteleg,se apuca de lucru,omul ii supravegheaza pana cand timp de cateva zile fiind prins cu servicul n-a mai ajuns pe-acolo.Cand s-a dus sa vada cum merg lucrarile... socat omul gaseste in dormitor executat cu mare drag un tavan fals intr-o forma necunoscuta cu cateva spoturi asezate strategic.Tipul ramas cu gura cascata statea nemiscat in usa nevenindu-i sa creada minunea pe care nu o comandase ci doar i se livrase...la care muncitorul tare mandru:stiam eu ca fac lucrare buna,e ultima moda si m-am gandit sa va fac si dumneavoastra!Saracu om era tare mandru de decizia inteleapta pe care a luat-o insa nu si proprietarul care era cat pe ce sa faca o criza.Bineinteles ca au trebuit sa darame tot,si o data cu tavanul a cazut si moralul muncitorului care nu intelegea sub nici o forma de ce nu i-a placut omului lucrarea lui.
Urmatoarea intamplare are loc intr-o garsoniera dintr-un bloc nou la iesirea din Bucuresti,tot un viitor arhitect si alta echipa de muncitori.Garsoniera era cumparata de la nimeni altul decat Fizz ce se declara mare fan al amenajarilor interioare martora stand faianta din bucatarie de-un portocaliu vibrant.Aproape se termina amenajarea garsonierei,toate bune si frumoase pana acum.Ultimul lucru care mai era de facut era ca muncitorul sa prinda un cuier pe peretele de langa usa.Cuierul era pe colt asadar era compus din doua bucati,cate una pe fiecare perete.Asa a si fost pus insa una dintre bucati a fost pusa mai jos cu jumatate de metru decat cealalta.Raspunsul muncitorului la intrebarea proprietarului de ce l-a pus asa a fost:"Pai asta e pentru haine mai lungi si asta pentru haine mai scurte!".
Concluzia este deci mai bine inainte sa se apuce de treaba da-ti-le muncitorilor un pahar de vin/tuica sau eventual o sticla intreaga poate asa le amorteste creierul si renunta in a mai lua decizii cruciale in amenajarile interioare.
marți, 28 octombrie 2008
prezent
M-am schimbat eu sau cei de langa mine?Inceputul e greu,nu vreau sa o iau de la inceput...de ce as vrea;mai bine continui.Te-as vrea din nou pe tine dar cine esti tu si cand te-am avut?Am revenit in Bucurestiul ce ma sufoca si ma mentine in viata,in orasul ce lasa urme in privire si pe corp;erau urmele tale.Atragem mereu fiinte mai slabe decat noi?Dar daca noi suntem cei puternici atunci din perspectiva celorlalti suntem mai slabi?
Sambata-ma plimbam singura fumand o tigara,strazile pustii...te-am vazut si atat.Cineva imi spunea:daca te intalnesti cu o persoana o data sunt mari sanse sa n-o mai intalnesti niciodata,daca te intalnesti de doua ori va fi sigur si o a treia oara...Imi vine sa rad!Mi-e dor de orasul strain in care am redescoperit libertatea,orasul fara limite si eu la fel.Sunt pregatita sa merg singura?Adorm si te sarut.Ma-nfioara imbratisarea noului.As iesi pe strazi sa-ntampin noaptea-ntr-o suflare,as privi Magheru de pe un pervaz strain sau orasul de p-un bloc,as fugi de constiinta si-as ramane suspendata-n timp.
Sunt eu...un inger ramas fara constiinta
Sambata-ma plimbam singura fumand o tigara,strazile pustii...te-am vazut si atat.Cineva imi spunea:daca te intalnesti cu o persoana o data sunt mari sanse sa n-o mai intalnesti niciodata,daca te intalnesti de doua ori va fi sigur si o a treia oara...Imi vine sa rad!Mi-e dor de orasul strain in care am redescoperit libertatea,orasul fara limite si eu la fel.Sunt pregatita sa merg singura?Adorm si te sarut.Ma-nfioara imbratisarea noului.As iesi pe strazi sa-ntampin noaptea-ntr-o suflare,as privi Magheru de pe un pervaz strain sau orasul de p-un bloc,as fugi de constiinta si-as ramane suspendata-n timp.
Sunt eu...un inger ramas fara constiinta
Abonați-vă la:
Postări (Atom)