Dragostea a existat si acum 100 de ani, si acum 500, si acum 1000 ,si acum 10000.Care e diferenta intre ce era atunci si ce este acum,in ultimii 50 de ani.Cu ce simtim diferit?de ce simtim diferit?Ce a cauzat aceasta schimbare?Dezvoltarea societatii,a gandirii,a tehnologiei ati putea spune dar sufletul sau inima(caci nu stiu unde va stocati capaciatatea de a iubi) sunt aceleasi.Am fost creati cu ele si nu s-au schimbat...atunci ce difera?
Prima oara se comunica prin sunete ce nu defineau nimic,oamenii erau "subdezvoltati" psihic si totusi reuseau si se iubeau.Au vorbit,au scris si tot s-au iubit.A urmat perioada in care femeile erau nimicuri carora li se impunea o anumita gandire,multe reguli ridicole,privirile erau considerate flirt iar de atingeri nici nu se punea problema.Societatea-si prin asta ma refer la oameni,nu acceptau diferitul,noul,nu acceptau incalcarea regulilor(desi oameni de "onoare" vietile lor secrete rar ramaneau secrete in fata bietelor sotii).Casatoriile aranjate erau o moda(si acum mai exista in unele comunitati aceasta traditie),o necesitate,o nevoie neexprimata de ordonare,de un viitor cert,un mod de a neferici.Si totusi iubirea a existat,trebuie sa fi existat,cum?Cum au reusit sa se iubeasca?Cum s-au indragostit,cum au ramas indragostiti?Era inocenta reala sau un paravan inventat de autori pentru a masca dezmatul tinerilor "indragostiti".
Se priveau si roseau.O glezna descoperita era un extaz.Atingerea mainilor excitanta iar sarutul maximul atins.Asa se percepea iubirea...si atunci in toata aceasta ecuatie sexul unde se incadreaza?Ce rol are?Unul definitoriu sau pur si simplu un bonus?
Acum,da acum,se mai iubeste?Pe ce baza se catalogheaza un sentiment drept iubire?Faimosii "fluturasi in stomac",visul cu sarutul,priviri indraznete...nu intra oare toate acestea la capitolul atractie fizica?Inca o data ajungem la sex.Ce face iubirea iubire si nu sexul iubire?
Se cauta sex,sa fim sinceri.Nimeni nu se uita dupa glezne dezgolite,atingeri fugare si inocenta.Sa fim seriosi.Daca nu arati echipamentul din dotare(fiecare lupta cu ce poate :>) slabe sanse sa fii aleasa.
S-a ajuns la concluzia ca noi ne alegem partenerul sau ne "indragostim" de cel ce este cel mai probabil(dupa scanari complexe si semnale ale creierului)sa ne ajute sa procream,adica cel mai viril dintre barbati.Exista si niste standarde ce ne influenteaza alegerea(cauta pe internet sau vezi enciclopedia).Asa ca,daca totul in final se rezuma la sex ce rost mai are sa credem in iubire?Doar ca sa deghizam un adevar deja stiut de toti?!
Incercam sa fim egale cu barbatii.Intr-o anumita masura am reusit desi misoginismul isi face simtita prezenta frecvent .Suntem egale sa alegem...si ce alegem?Alegem sa schimbam,sa iubim,sa transformam iar frumosul in frumos,sau alegem "iubirea" moderna, dezinhibata, libertina,placerea ieftina de moment.Alegem sa fim satisfacute permanent si nicioadata de ajuns?Alegem sa credem?Mai exista iubire sau toti existam pentru moment?
Mai exista oare iubire?
Prima oara se comunica prin sunete ce nu defineau nimic,oamenii erau "subdezvoltati" psihic si totusi reuseau si se iubeau.Au vorbit,au scris si tot s-au iubit.A urmat perioada in care femeile erau nimicuri carora li se impunea o anumita gandire,multe reguli ridicole,privirile erau considerate flirt iar de atingeri nici nu se punea problema.Societatea-si prin asta ma refer la oameni,nu acceptau diferitul,noul,nu acceptau incalcarea regulilor(desi oameni de "onoare" vietile lor secrete rar ramaneau secrete in fata bietelor sotii).Casatoriile aranjate erau o moda(si acum mai exista in unele comunitati aceasta traditie),o necesitate,o nevoie neexprimata de ordonare,de un viitor cert,un mod de a neferici.Si totusi iubirea a existat,trebuie sa fi existat,cum?Cum au reusit sa se iubeasca?Cum s-au indragostit,cum au ramas indragostiti?Era inocenta reala sau un paravan inventat de autori pentru a masca dezmatul tinerilor "indragostiti".
Se priveau si roseau.O glezna descoperita era un extaz.Atingerea mainilor excitanta iar sarutul maximul atins.Asa se percepea iubirea...si atunci in toata aceasta ecuatie sexul unde se incadreaza?Ce rol are?Unul definitoriu sau pur si simplu un bonus?
Acum,da acum,se mai iubeste?Pe ce baza se catalogheaza un sentiment drept iubire?Faimosii "fluturasi in stomac",visul cu sarutul,priviri indraznete...nu intra oare toate acestea la capitolul atractie fizica?Inca o data ajungem la sex.Ce face iubirea iubire si nu sexul iubire?
Se cauta sex,sa fim sinceri.Nimeni nu se uita dupa glezne dezgolite,atingeri fugare si inocenta.Sa fim seriosi.Daca nu arati echipamentul din dotare(fiecare lupta cu ce poate :>) slabe sanse sa fii aleasa.
S-a ajuns la concluzia ca noi ne alegem partenerul sau ne "indragostim" de cel ce este cel mai probabil(dupa scanari complexe si semnale ale creierului)sa ne ajute sa procream,adica cel mai viril dintre barbati.Exista si niste standarde ce ne influenteaza alegerea(cauta pe internet sau vezi enciclopedia).Asa ca,daca totul in final se rezuma la sex ce rost mai are sa credem in iubire?Doar ca sa deghizam un adevar deja stiut de toti?!
Incercam sa fim egale cu barbatii.Intr-o anumita masura am reusit desi misoginismul isi face simtita prezenta frecvent .Suntem egale sa alegem...si ce alegem?Alegem sa schimbam,sa iubim,sa transformam iar frumosul in frumos,sau alegem "iubirea" moderna, dezinhibata, libertina,placerea ieftina de moment.Alegem sa fim satisfacute permanent si nicioadata de ajuns?Alegem sa credem?Mai exista iubire sau toti existam pentru moment?
Mai exista oare iubire?
Un comentariu:
cred ca iubirea nu trebuie sa reprezinte neaparat atractia fata de o persoana, ci mai degraba ceva neinteles, greu de argumentat pana si pt cei initiati, dar dragostea dintre oamnei nu e decat o iluzie, un fel de paravan
Trimiteți un comentariu